Dorința nu-ncetează
Printr-o-mplinire-a ei.
Mereu cresc alte flăcări
Ce te abat în lături.
Din vechile scântei
Se-aprind alte văpăi.
Chiar când trupu-mbătrânește,
Tot mai are-un dor de-un fel.
Ale firii năzuințe
Și-ale trupului dorințe
Nu sfârșesc decât cu el,
Nu se poate altfel.
Cel ce are-o sută
Va dori o mie.
Omul tot dorește
Chiar și când albește.
Ar dori să fie...
Până-n veșnicie.
Sufletul bolnav de doruri
Tot greșește și greșește.
El nici rabdă, nici așteaptă,
Nici nu ține calea dreaptă.
Nu renunță, ci dorește.
Foarte greu se pocăiește.
Judecă orice dorințe
Ale semenului tău
Totdeauna pe-a ta cale,
Cum le judeci pe-ale tale:
Nici mai bine, nici mai rău
Și vei propăși mereu.
Amin.
(Miercuri, 18 noiembrie 2020)